Mitologie Maramureseana

Ţăranii de-aici îşi amintesc de obiceiuri ciudate şi arătări fabuloase. Fata Pădurii, înaltă, cu spatele ca o covată, cu părul lung, îmbrăcată intr-o camaşă albă.

Prin cântecul ei prelung continuu "hab, hi, hab ra" îi atrag pe ciobani de la stana, noaptea în timpul somnului, ducându-i la ea acasa în stâncile greu accesibile, folosindu-i mai multe zile insir, iar pe unii pierzândui. Personaj fascinant des întâlnit în poveştile lor, mai poate lua încă diferite chipuri. Iar cei care au văzut-o sau au auzit-o nu sunt puşi la îndoiala.
     Din gura ţărăncilor, aflăm de vrăji şi descântece vechi, unele doar o amintire, altele păstrate şi practicate ca de la facerea lumii. Nu puţine din ele au puternică încărcătură erotică. Iată, de pildă, pe vremuri se făceau descântece prin care femeile aduceau la ele, prin văzduh, pe flăcăii care le erau dragi. În zilele noastre, de Sf. Andrei sau de Bobotează, se fac vrăji prin care tinerele fete vor să-şi afle ursitul. În noaptea de Anul Nou, fetele de maritat ies tarziu, la miezul noptii, se duc lângă butucul pe care se crapă lemnele şi stau acolo tăcute, aşteptând să audă vreun sunet. Dacă se aude câine lătrând, se zice că vor avea bărbaţi răi, iar dacă se-aude un cântat de cocoş, vor avea barbaţi buni.
     Tot pentru fetele de măritat, există descântece cu plante magice, menite să le afle bărbat. Dintre toate plantele cu astfel de virtuţi, mătrăguna are puteri nemăsurate. Ritualul de alegere a plantei nu este însă unul oricare. În zori de zi, femeile merg să caute mătrăguna într-o "pădure surdă", depărtată de sat, ca să nu se audă cântecul cocoşului. Orice sunet: de cocos, de lătrat sau voce de barbat anulează vraja. Planta, o dată găsită, se taie de la rădăcină, cu incantaţii, iar fetele nemăritate dansează aproape goale în jurul mătrăgunei, zicând: "Mătrăgună, poamă bună, mărită-mă peste-o lună."

Păstrate în sân şi apoi in pod, frunzele de mătrăgună vrăjesc bărbatul dorit, îl leagă, îi iau minţile.

Mai sunt intalnite ursitoarele, fiinţe legendare din basmele românesti, dar cu specific local. Intervin pentru fixarea destinului la copii sau la tinerele fete dornice să se mărite cu cine vor ele, uneori împotriva voinţei flăcăului, folosindu-se de farmece.

     În Maramureş, există convingerea că bosorcăii (vrăjitorii), vârcolacii, duhurile rele pot fura de la distanţă laptele din ugerul vacilor. Pentru a ţine tot ce-i necurat departe, trebuie respectate anumite prescripţii magice: laptele să nu cure (curgă) pe pe spori (sobă), pentru ca focul starte (stârpeşte) vaca; tot de aceea, nu ai voie să bagi cuţitu in lapte. Sunt cunoscute diverse ritualuri menite să întoarcă laptele, o dată ce a fost furat. Este cea mai intalnita credinta printre oameni.
Printre localnicii satelor, mai există lecuitori care folosesc rituri precreştine, oamenii mai cred în deochi, in farmece, în puterile plantelor, în semnele rele si bune. Cum ţăranii sunt însă foarte religioşi, practică doar magia albă, care este in relatie buna cu credinţa în Dumnezeu .